Biserica Domneasca

Biserica Domnească "Sf. Ioan Botezătorul" bisericadomneasca2bisericadomneasca3bisericadomneasca1

Ctitorie Ştefan cel Mare

 

Biserica Domnească "Sf. Ioan Botezătorul" a fost zidită în anii 1497-1498, după cum rezultă din pisania din stânga uşii de la intrare:

Binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, a început şi a zidit şi a săvârşit acest hram în numele Naşterii cinstitului şi slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul, întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi prea iubitului lor fiu Bogdan voievod, care a început a se zidi în anul 7005 (1497) iulie 15 şi s-a săvârşit în anul 7006 (1498) iar al domniei sale al 40 şi doilea curgător, luna noiembrie, 11 zile.

Construcţia măsoară 25,90 m în lungime, 8,10 m în lăţime în dreptul pronaosului, având o înălţime de 11,30 m (până la streaşină), fiind cel mai valoros edificiu al Ansamblului arhitectural din epoca lui Ştefan cel Mare.

Împreună cu cele de la Borzeşti şi Războieni, această biserică se distinge prin structurarea interioară aparte, prin forma şi stilul rafinat ce se formează şi care se va numi stil moldovenesc. Caracteristică tipului constituit la sfârşitul secolului al XV-lea, ea este o îmbinare între construcţiile cu plan dreptunghiular şi bolţi semicilindrice şi cele cu plan trilobat şi turlă pe naos. Dar în acelaşi timp, prin cele două nişe laterale ale naosului se anticipează unele rezolvări arhitecturale ale veacului următor, ce vor deveni reprezentative în cazul bisericilor de la Arbore, Reuseni şi Dobrovăţ.

Intrarea în biserică se face printr-un portal de piatră, de factură gotică, creaţie cu totul remarcabilă prin îmbinarea unor elemente comune epocii, cu altele de certă originalitate. Torurile marginale, separate prin cavete adânci, se nasc din cunoscutele baze cilindrice sau prismatice, îngrijit ornamentate cu decor stilizat de incizii geometrice, caneluri şi frunze. Procedeul apare ca un laitmotiv în practica arhitecturală a epocii dar amplasarea unui decor sculptural pe întreg timpanul portalului constituie un caz mai puţin obişnuit în ansamblul ctitoriilor lui Ştefan cel Mare, cu atât mai mult cu cât este vorba de un motiv ornamental ce reprezintă o transpunere a modelului din piatră traforată, caracteristic ferestrelor cu menouri.

Interiorul este împărţit după sistemul devenit clasic, în pronaos, naos şi altar. În urma unei intervenţii recente, ţinând de necesitatea măririi spaţiului interior, s-a practicat o deschidere mare în zid, terminată cu un puternic arc transversal. Ancadramentul de piatră al uşii despărţitoare, ornamentat cu baghete încrucişate, motiv foarte uzitat în acea perioadă, este astăzi amplasat în exterior, pe latura de nord a incintei.

Pronaosul este acoperit cu două calote sferice, dispuse în filă, separate printr-un mare arc transversal din piatră, care împreună cu arcele dublouri longitudinale, preia împingerile bolţilor şi le descarcă prin intermediul unor console bine marcate în pilaştrii de piatră de talie, cu retrageri şi muchii teşite. Un perete masiv despărţea pronaosul de naos.

Naosul este împărţit în trei travei, separate prin două arce dublouri transversale. Traveele transversale sunt acoperite cu bolţi semicilindrice. Traveea centrală prezintă o boltă de forma unei calote sferice, sprijinită pe arce oblice cu pandantivi, după sistemul moldovenesc specific epocii lui Ştefan cel Mare. În naos, două abside practicate în grosimea zidului se regăsesc marcate în exterior prin rezalituri puternice, flancate de contraforturi, acoperite cu o copertină din piatră de talie, care urcă până la înălţimea naşterilor bolţilor.

Absida altarului are forma uzuală semicirculară , fiind boltită în sfert de sferă, cu o singură fereastră centrală situată pe axul navei.
Cheap web hosting service is not always a good solution. I highly recommend reading some hosting reviews such as hostmonster review or ipage hosting review.
Business Joomla Templates designed by Joomla Hosting