Biserica din Valeni

bisericavaleni1bisericavaleni2

 În dreapta Bistriţei, sub versantul estic al Cernegurei, se află localitatea Văleni, aşezare rurală de dată mai recentă, devenită cartier al oraşului Piatra-Neamţ. Aici, pe un platou cuprins între Bistriţa şi panta despădurită a muntelui, la capătul unui şir de case, biserica parohială cu hramul "Schimbarea la Faţă" atrage atenţia oricărui trecător prin înfăţişarea arhaică, prin patina întunecată a pereţilor de lemn, dar şi prin linia plină de eleganţă a unui profil lipsit de orice element discordant.

Respectiva biserică face parte dintre acele monumente care însumează calităţi constructive deosebite, o îndelungată existenţă istorică şi valori artistice practic inestimabile.

Din punct de vedere arhitectural, biserica poate fi calificată fără nici o rezervă ca fiind una dintre cele mai reuşite realizări ale arhitecturii populare în lemn. Întreaga construcţie, executată din bârne şi scânduri groase de brad şi de stejar pe temelie de piatră, trădează o mână de virtuos care a fixat în fiecare perete precizie, pricepere şi imaginaţie. Este de tipul bisericilor cu plan simplu în formă de navă, fără sânuri laterale şi cu altar pentagonal, clopotniţa aflându-se în imediata apropiere, spre sud. Acoperişul de şindrilă îmbracă întreaga construcţie în mod unitar, fără a sublinia la exterior decât prezenţa altarului.

Interiorul este împărţit în pronaos, naos şi altar, pridvorul de la apus constituind, fără îndoială, un adaos mai recent (1924). Chenarele ferestrelor şi cel al uşii de la intrare sunt ornamentate cu încrustaţii dense, care alcătuiesc motive geometrice de o meticuloasă execuţie. În plus, la uşă, frecventul decor al şnurului în relief reproduce simbolic torurile vechilor portaluri de la intrarea bisericilor lui Ştefan cel Mare.

Boltirea semicilindrică a pronaosului este rezolvată în mod original, mai ales în ceea ce priveşte susţinerea ce se realizează în trepte de formă poligonală, ale căror dimensiuni se reduc în partea superioară.

Catapeteasma actuală este un produs al ultimelor decenii, cea veche neavând nici pe departe forma tradiţională. În locul fundalului de lemn sculptat care separă naosul de altar şi pe care sunt pictate scenele şi portretele riguros stabilite prin canoane, aici se aflau cinci rânduri de icoane aşezate pe un perete de scânduri, fără a se respecta o succesiune prestabilită. Aceste icoane însă, în marea lor majoritate, aveau o valoare istorico-artistică deosebită, semnalată ca atare de toţi acei care şi-au propus să le cerceteze. Este vorba de cel puţin trei grupe de icoane distincte ca stil şi chiar ca structură plastică fiind executate, fără nici o excepţie, pe bucăţi de scândură atent pregătite cu un glet de ipsos. Din punct de vedere cronologic ele acopereau în întregime secolele XVI şi XVII, iar ca factură artistică multe dintre ele se impun printre cele mai reuşite creaţii ale genului iconografic.

Într-o icoană ce-şi propune ca subiect sanctificarea lui Aron Vodă, regăsim limpezimea albastrului de Voroneţ şi toate acele caracteristici renascentiste ale secolului al XVI-lea. Izgonirea din Rai este de o forţă sugestivă captivantă, iar o altă icoană, pictată pe ambele feţe, etalează pe un fond auriu o gamă cromatică impresionant de bogată. Păcat că, peste pictura veche a unora, o mână stângace şi neinspirată a aşternut zugrăveală nouă (probabil în veacul al XIX-lea), distrugându-le.

În anii '70, toate icoanele vechi (între care 105 de mare valoare artistică şi aflate într-o bună stare de conservare) au fost preluate de Mitropolia Moldovei, dar multe altele s-au păstrat la Mănăstirea Bistriţa, la Văratic, Agapia sau Neamţ, fiind uşor de recunoscut după calităţile lor plastice şi după chenarul în relief care le individualizează. În prezent se cunosc peste 150 de icoane a căror provenienţă trimite la Văleni, fără a mai socoti pe cele răspândite în colecţiile particulare.

Marele număr de lucrări, unitatea lor stilistică şi continuitatea cronologică, îndreptăţesc ipoteza că la Văleni a funcţionat, timp de peste două veacuri, o prestigioasă şcoală iconografică.

În afara icoanelor, care la un moment dat acopereau nu numai catapeteasma ci şi întreaga suprafaţă a pereţilor interiori reproducând pictura al fresco a unei biserici de zid, se cuvine amintit şi Tripticul Ctitorilor întocmit în timpul lui Ieremia Movilă şi refăcut în 1839. În lipsa unei inscripţii votive sau a unor documente care să permită datarea exactă a monumentului, acest triptic constituie singura sursă demnă de încredere, capabilă să fixeze unele puncte de reper în legătură cu începuturile şi existenţa multiseculară a Mănăstirii Văleni. Dar pe lângă această valoare documentară şi istorică trebuie să recunoaştem şi remarcabilele sale calităţi artistice, mai ales că pictura miniaturală din registrul superior este cea de început, din secolul al XVII-lea, asemănătoare stilistic cu miniaturile cunoscutelor Evangheliare de la Suceviţa şi ale Tripticului de la Vatra Moldoviţei.

Se crede că o primă bisericuţă de lemn pe malul drept al Bistriţei, la Văleni, s-ar datora lui Petru Rareş. Aceasta este refăcută şi înzestrată de Alexandru Lăpuşneanu care, la 21 decembrie 1560, dă un hrisov de întărire pentru ... un loc de două aruncături de săgeată în toate părţile... atribuit mănăstirii de maici constituite aici. După această dată, aşezământul monahal de la Văleni apare ca beneficiar al mai multor acte de danie fie sub denumirea de "Mănăstirea Peste Vale", fie sub aceea de "Mănăstirea de la Vânătorii Pietrii", fiind confundată cu un alt lăcaş de cult din apropierea vechiului târg medieval. În 1577, în timpul scurtei domnii a lui Ioan Potcoavă, mănăstirea primeşte 10 posluşnici ... scutiţi de lucru la cetate, de oaste şi de iliş. Petru Şchiopul se dovedeşte un consecvent susţinător al acestei mănăstiri, dăruind alimente şi bani încă din prima domnie a sa, iar mai târziu, Ieremia Movilă întăreşte cotele anuale de bani şi alimente ridicând contribuţia la 30 de zloţi. Mai mult decât atât, după evenimentele din 1600 când mănăstirea a fost prădată şi incendiată, acelaşi domn reface biserica adăugând noi danii şi scutiri.

Sub Mitropolitul Veniamin Costachi, Mănăstirea Peste Vale a trecut în administrarea Mănăstirii Văratic, urmând să i se asigure astfel o anumită stabilitate economică în cadrul unei comunităţi monahale mai largi. Părea că în existenţa acestui vechi aşezământ va începe o îndelungată perioadă de linişte şi prosperitate, dar în 1821 mănăstirea este devastată cu prilejul reprimării mişcării eteriste. În timpul acestor tragice evenimente mănăstirea are mult de suferit, pierzând mai toate obiectele din metal preţios. Din fericire, icoanele care constituiau un adevărat tezaur de valori în patrimoniul mănăstirii nu au prezentat nici un interes pentru devastatori, scăpând astfel nevătămate.

Profitând de faptul că Mănăstirea Văleni pierduse în 1821 mai toate actele originale prin care-şi putea dovedi dreptul de proprietate, călugării de la Bisericani au încălcat din nou hotarul moşiei Dăneşti, pe care au alipit-o satului lor Troiţa, provocând astfel redeschiderea vechiului proces, început încă din secolul al XVII-lea. După 1848 urmează o lungă perioadă de regres în existenţa acestui aşezământ: se reduc constant daniile domneşti, scade numărul maicilor şi numele Mănăstirii Văleni apare din ce în ce mai rar în documentele vremii şi în viaţa spirituală a ţinutului. În 1899, ultimele vieţuitoare de aici s-au retras la Mănăstirea Văratic, vechiul aşezământ monahal străbătând până în zilele noastre ca simplă biserică parohială.

Cheap web hosting service is not always a good solution. I highly recommend reading some hosting reviews such as hostmonster review or ipage hosting review.
Business Joomla Templates designed by Joomla Hosting