Biserica Buna Vestire

bisericabunavestireneamt

 De cealaltă parte a Bistriţei, către Cozla, şoseaua care se îndreaptă spre Bicaz străbate, la ieşirea din oraş, cartierul Sarata. Biserica "Buna Vestire" - Sarata se află la extremitatea nordică a acestui cartier, în apropierea pârâului Cărbunoasa, pe strada Sătencii.

Deoarece la Sarata s-a ridicat o biserică nouă, cu mult mai încăpătoare, vechea biserică din lemn a fost strămutată recent, prin grija arhimandritului Ciprian Zaharia, stareţul Mănăstirii Bistriţa, pe locul vechiului Schit Cozla (Draga) care a ars. Dar fiind faptul că biserica strămutată a suferit modificări faţă de monumentul originar, vom vorbi la trecut despre acesta.

Monumentul era construit din bârne de brad pe temelie de piatră şi constituia un veritabil prototip al bisericilor de lemn moldoveneşti din secolul al XVIII-lea, sintetizând întreaga armonie şi frumuseţe a construcţiilor de acest gen. Făcea parte din categoria lăcaşurilor de cult cu planul trilobat şi turnul-clopotniţă situat deasupra pridvorului adăugit.

Interiorul era împărţit în pronaos, naos şi altar, intrarea fiind protejată de pridvorul situat spre sud-vest. Cele trei suprafeţe interioare erau acoperite cu tot atâtea bolţi alcătuite din fâşii curbe pe plan poligonal. Bolţile din pronaos şi altar erau mai mici iar cea de deasupra naosului se individualiza atât prin ornamentaţia sculpturală de la bază şi din discul central, cât şi prin faptul că era formată prin suprapunerea a două bolţi poligonale separate de un registru vertical. Absidele laterale aveau forma trapezoidală atât la interior cât şi la exterior iar absida altarului pentagonală. De subliniat că sânurile laterale nu mai erau amplasate în apropierea altarului ci mai lângă pridvor, segmentul mural dintre altar şi dreptunghiul absidei fiind mai mare decât cel cuprins între absidă şi pridvor.

Pronaosul era separat de naos printr-o arcadă simplă, sprijinită pe două bârne de brad. Acoperişul de draniţă avea două părţi distincte: una alungită, cu două pante repezi, rotunjită deasupra altarului, care acoperea întreg naosul şi altarul; cea de-a doua se situa peste pridvor şi pronaos, perpendiculară pe axul longitudinal al bisericii, incluzând în etanş şi turnul-clopotniţă. Ca atare, camera clopotelor era foarte scundă, cu două ferestre mici pe latura sudică şi câte una spre răsărit şi apus. Foarte interesant era acoperământul turnului-clopotniţă, alcătuit din două clopote de şindrilă cu marginile evazate, care se suprapuneau într-o îmbinare plină de eleganţă şi originalitate.

Ornamentaţiile constând în cioplituri şi sculpturi în lemn erau mascate de căptuşeala de scânduri. Nota de pitoresc a bisericii era întregită prin valorificarea estetică a sistemului de sprijinire a acoperişului. Capetele bârnelor de sprijin, dispuse în consolă, erau grupate două câte două formând planuri perpendiculare. Extremităţile consolelor au fost sculptate şi rotunjite reproducând mai bine şi mai clar decât la biserica din Fărcaşa vechiul motiv al capetelor de cal, completat cu mai multe rozete încrustate pe feţele laterale.

Cele două uşi de la intrare şi din pridvor aveau un ancadrament executat din câte patru bârne de stejar fixate în cepuri de lemn. Sistemul era reprodus la proporţii mai mici şi la ferestrele care erau dispuse astfel: două pe sânurile laterale, una în ax pe absida altarului şi una la vest, în pronaos.

Lipsa unei picturi murale era suplinită de calităţile artistice ale iconostasului adus aici în 1780 de la Biserica Domnească "Sf. Ioan" din Piatra-Neamţ. Această catapeteasmă, remarcabilă prin vechimea şi calităţile sale artistice, a fost din păcate "ajustată" pentru a încăpea între pereţii altarului, amputându-se astfel unele icoane marginale. A fost executată prin îmbinarea a trei scânduri groase pe care s-au pictat direct icoanele din registrele superioare. Fondul sculptat desfăşura o impresionantă varietate de ornamente vegetale, completate în partea inferioară cu multe alte motive în stil baroc. Uşile împărăteşti prezentau în ornamentaţia lor şi două reproduceri zoomorfe, lucru destul de rar întâlnit în arta religioasă de la noi, mai ales când este vorba de intrarea în altar. În orice caz, coroborând linia picturală a icoanelor cu execuţia câmpurilor sculptate şi prezenţa elementelor specifice artei populare moldoveneşti se poate aprecia că această catapeteasmă se încadra stilistic într-o perioadă anterioară secolului al XVIII-lea.

O inscripţie încrustată deasupra uşii, la intrare, amintea laconic anul în care s-a săvârşit construcţia: Această biserică este construită în anul 1780.
Ceva mai multe amănunte aflăm din Sinodicul tipărit în 1872 la imprimeria lui Gheorghe Tăutu din Piatra-Neamţ, mai precis din însemnarea făcută acolo în limba română:

Biserica din satul Sărata Bistriţei a comunei Doamna, au începutu a se face din nou la anul 1779. Şi s-au terminatu facirea în totalu la anul 1780, efectuându-se în materialu de lemn de bradu aşezatu bine cu temelia de stejaru, puse pe acea de piatră... Ctitorii acestui sfânt lăcaşu de la edificarea ei şi care au făcut-o, sunt dumnealor Sterea şi Mihalachi Piroschi, răposaţi...

Se pare că în mod mai mult sau mai puţin direct, biserica de la Sărata a fost trecută sub administraţia Bisericii Domneşti din Piatra-Neamţ din moment ce s-a stabilit, conform consemnării unui Pomelnic din 1827, ca în fiecare an să i se dea din veniturile ctitoriei lui Ştefan cel Mare câte 50 de lei. De altfel şi transferarea vechiului iconostas de la "Sf. Ioan" la Sărata constituia un fapt semnificativ, exprimând anumite raporturi de subordonare şi întrajutorare între cele două aşezăminte religioase.

Cheap web hosting service is not always a good solution. I highly recommend reading some hosting reviews such as hostmonster review or ipage hosting review.
Business Joomla Templates designed by Joomla Hosting